miercuri, 23 mai 2012

C.N. Duatlon, Mures 2012


Cu o luna inainte de Campionatul National de Duatlon am fost convocat de catre noua federatie de triatlon intr-un mic cantonament de pregatirea inainte de concurs. Foarte frumoasa initiativa venind din partea federatiei. Astfel ne putem cunoaste toti mai bine. Sa socializam, sa povestim din experietele noastre.
Zi si facut. Am plecat Miercuri 16.05, cu trenul. Inainte sa imi cumpar bilet, am avut neplacuta surpriza de a afla ca initiala “R” reprezinta Inter Regio Trans si nu “R”, care inainte era reprezentat de “Rapid”. Dupa ce mi-am luat biletul, am aflat ca facea si 8 ore pana in Targul Mures, pe o distanta de aproximativ 170km.
Urcandu-ma in tren, cu bicicleta, fiind sesizat de catre “nasi”, precum ca nu am voie cu bicicleta in tren. Vechea poveste a ciclistului cand se urca in tren. Noi suntem de vina ca avem biciclete, nu ei ca nu am vagoane special amenajate pentru biciclisti. Ma duce gandul la un termen de comparatie, dar renunt, ca’i inutil.
Ajung intr-un final la ora 21:15, fiind urcat in tren de la ora 12:30.
Odata ajuns in Targul Mures, am fost sa iau masa si dupa putin timp, m-am pus la somn.
Inainte sa ma pun la somn am fost anuntat ca maine avem o proba de control la inot pe distanta de 1500m.  
Joi de dimineata ne trezim, mergem la masa si dupa putin timp mergem la antrenamentul de inot. Intram in apa, facem putina incalzire in apa cat si pe uscat si ii dam drumul la 1500m. Foarte greu, nici tehnica, nici simtul apei, am inotat mecanic 26 min dupa 6-7 saptamanii fara inot. Destul de slab si putin cam dezamagit.
Dupa proba de inot, iesim voiosi din apa, ne echipam si mergem la o alergare scurta in parcul din apropiere, sa ne dezmortim putin picioarele. In acest antrenament incercand sa ne corectam putin tehnica de alergare inainte de concurs. Fiind o alergare la o viteza de croaziera, a fost placuta.
Dupa antrenament mergem la masa si mai tarziu iesim putin sa pedalam. Undeva in apropiere de Targul Mures. Mai exact in Borzeni, unde terenul este destul de valonat si necirculat, fiind ideal pentru un antrenament in catarare. Ajuns acolo am facut 4 ture intre 2 sate si apoi legat usor cu alergare. Am simulat o tranzitie. De la bicicleta la alergare. Seara mergem la masa ca de obicei si apoi o mica plimbare pentru digerare.
Vineri, asemanatori cu ziua de joi, mergem la un antrenament usor de inot. De data asta fara proba de control. Fiind axati putin pe cateva “intervale”, cred, pentru ridicarea tonusului muscular. Totul bine si frumos, terminam antrenamentul, mergem la masa, apoi la o alergare usoara, intr-un parculet foarte dragut amenajat pentru alergatori si pentru cei pasionati de mtb. Am facut o alergare de aproximativ 8-9 km intr-un tempo de 4:30-5min/km. Foarte frumos, simteam cum ma incarc cu energie pozitiva in tot acest timp. Dupa antrenament, ca de obicei urmat de o sesiune de streching unde ne-am relaxat putin musculatura si ne-am intins putin tendoanele.
Seara, mergem la masa de pranz si apoi o mica plimbare pana la locul de cazare. Povesti, peripeti depanate impreuna cu, colegii din lot.
Sambata dimineata dupa micul dejun ne echipam si mergem sa pedalam putin si sa facem cateva intervale la bicicleta. Simuland astfel o rupere din pluton sau o mica parte din concurs, unde am avut de parcurs o portiune de 150m cu panta de 10%, ce trebuia repetata de 20 de ori.  Restul zilei fiind la libera alegere pentru relaxare, mai tarziu mergand la sedinta tehnica sustinuta de catre Peter Klosz, fiind secretarul federatiei.
Duminica dimineata, in ziua concursului, ma trezesc la 8, merg sa iau micul dejun si apoi merg in camera sa-mi pregatesc echipamentul de concurs.
Dupa aranjarea echipamentului, merg spre zona de start unde imi iau cip-ul de cronometrare de la organizatori si merg inapoi spre camera unde am fost cazat. Pierdeam energie inutila inainte de start, fiind la ora 12 dupa cadeti, juniori si amatori, care au luat startul de la ora 9:30.
Aproximativ la ora 11 imi pun bicicleta in tarcul de biciclete, mi-o pregatesc si imi pun pe cadru 2 geluri energizante cu cofeina de la high5, imi reglez schimbatorul si lantul sa fie pe raportul optim cand termin alergarea.
Mi-am pregatit bicicleta, mi-am luat costumul de triatlon pe mine si incep alergarea. Imi dau seama ca micul dejun de dimineata se cam epuizase si incep sa mananc dintr-un baton energizant cu cereale, tot marca high5. Trebuie sa ii acord putin timp sa se digere. Startul fiind la o distanta de 40 minute. Dupa recunoasterea traseului de alergare si bicicleta in alergare ma indrept spre zona de start. Fac o alergare asemanatoare cu ritmul din concurs, ii dau drumul si la cateva lansate, sa fiu pregatit si muschii sa nu fie luati prin surprindere si sa ma sufoc dupa 2 km.  
Inainte de start cu 5-10 minute mai iau un gel energizant cu aroma de portocala care nu contine cofeina sa ma ajute sa plec “ca din pusca’.
Imi termin alergarea, incep sa fac putina mobilitate sa nu fac vreo intindere. Este foarte important acest lucru.
5,4...2,1, START! Toata lumea pleaca foarte tare pe primul kilometru. Pentru mine ritmul e putin cam tare, dar nu ma gandesc la asta si mentin ritmul pana la km 3 unde incep sa o las putin mai usor la 3:30min/km sa imi revin. Stiind ca dupa proba de alergare vine proba de ciclism unde trebuie sa fac 20 de ture=20 de catarari de 150m cu panta de 10%. Trebuie sa imi gestionez astfel resursele astfel incat mai tarziu daca implica un sprint de finish sa am “baterie” sa pot rezista. Imi mentin ritmul si intru in transa de concurs, fiind focalizat numai pe respiratie si cadenta picioarelor.  
Termin alergarea, intru in tarcul de biciclete si plec spre proba de bicicleta, imi i-a aproape o tura sa imi revin complet la picioare si sa pot simti pedala sub picior.
 Treptat, viteza incepe sa creasca si incep sa ajung din spate alergatori unde erau printre primi cand au terminat alergarea. Continui si pe la a-10-a tura mai iau un gel energizant, incalzindu-se destul de tare afara incepusem sa imi simt genunchii moi si uneori nesiguri. Il iau, si imi revin in ritmul de concurs. Tot timpul ma alimentam(bautura energizanta) dupa portiune de catarare unde ritmul era mai usor si puteam sa beau relativ linistit fara sa ma infig in pedale.
Spre sfarsit probei de bicicleta mai iau un gel energizant sa imi pregatesc alergare. Ma pregatesc de zona de tranzitie, unde incep sa ma descalt din timp de papuci sa nu pierd prea mult timp in tranzitie.
Plec la alergare, sunt anuntat ca sunt la o distanta de 2 minute de locul 2, incep sa trag si mai tare in speranta ca voi mai castiga putin timp. Imi mentin ritmul si dupa ceva timp intru in poarta de sosire cu 2h si 4 secunde fiind situat pe locul 3. A fost un concurs grozav si pe masura, nemaiparticipand la un duatlon din 2009. Organizare a fost de exceptie!
Felicitari tuturor participantilor pentru rezultatele obtinute! 

luni, 30 aprilie 2012

High5 - Sports Nutrition




A trecut o vreme de cand nu am mai postat nimic pe site, fiind ocupat cu diverse activitati, mai putin pe site si actualizandu-l. 
A venit si vara, cea mult asteptata de catre toti sportivi nerabdatori sa practice sporturi outdorr. Sezonul de competiti a inceput si cu toti am inceput sa ne bucuram din plin de vremea frumoasa data de la mama natura. Odata cu inceperea sezonul de concursuri au inceput si antrenamentele mai intense, unde avem nevoie de o sustinere energetica pentru a da un randament foarte bun. Noul meu sponsor un materie de suplimente energetice este High5.
 De la inceputul anului, din motive personale m-am reprofilat anul acesta pe proba olimpica din triatlon. Odata cu inceperea antrenamentelor, diferite fata de cele de ironman unde sunt antrenamente numai de anduranta, pentru sustinerea efortului indelungata in cursa. In proba de triatlon olimpic, se schimba radical, si planul de antrenament implica mai multa viteza in regim de rezistenta. Realizarea unor noi bareme de timp, alt volum de antrenament intr-o intensitatea mai ridicata. In antrenamentele mele, de anul acesta  am inceput sa folosesc  geluri energizante cu, cofeina, cat si bauturile energizante folosite inainte, in timpul si dupa antrenament.


miercuri, 14 decembrie 2011

Concurs Poveste: Uluitorii



De catre Adriana Petre, 

Uluitorii – pentru ca va fi uluitor daca terminam. Maratonul Bucuresti, 9 Octombrie 2011 - Ioana 1:15, Adriana 1:17, Diana 1:05, Tibi 0:46.

Cu totii imi spuneau ca voi reusi, ca nu este chiar atat de greu, ce senzatie superba este la finish, ca probabil o sa am un hop pe la jumatatea traseului meu imens de 10 km, dar stii cum e toti sportivii au acel moment cand simti ca “you hit the wall”. Stiam povestea unei bune prietene cand la primul maraton, pe la aproape 30 de km a simtit ca sistemul nu o mai asculta, corpul alerga teleghidat, dar ea gandea doar nu mai pot…totul pana cand a intrecut-o un batranel cam de 60-70 de ani si a imbarbatat-o. Eu deja ma simteam total pregatita psihic pentru acel moment, dar…                                                                                                     

Asteptam la punctul de schimbare stafeta si o asteptam pe Ioana sa ajunga. Trece Laura pe langa noi:”Hai Adriana, pregateste-te. Acum vine si Ioana”. Oh boy…oh boy…here goes nothing J Apare Ioana si toata lumea o felicita, ea este super fericita ca a terminat si inca bine, Diana a trecut stafeta de la glezna ei la a mea (asa de strans incat la sfarsitul cursei nu o mai simteamJ) si dai…play mini ipod-ul…muzica incepe, eu eram foarte multumita de aceasta idee mirobolanta de a participa intr-o duminica ploioasa de octombrie la maratonul                             
Bucurestiului. Toate acestea au durat pana cand am ajuns, ca toti       sportivii de performanta de altfel, la momentul in care am inceput  sa ma gandesc brusc: “ Doamne ce ploua…e groaznic afara…ma doare gatul…tusesc…dar ma durea dinainte de cursa…sa vezi ce pneumonie fac eu acum…cine m-a pus…ce a fost in capul in meu…ce mi-a trebuit alergare. Inteleg ca iti place sa alergi, dar o ploaie groaznic de mocaneasca?!?...nu mai pot…ma doare glezna( stii doar ca ti-ai sucit ligamentele acum 6 ani si in loc de 7 zile in gips ai stat doar una – de asta te doare) nu are sens sa te fortezi…plus ca nu mai pot…ce a fost in capul meu…ia uite imi curge si nasul..gata am racit rau rau de tot..trebuie sa termin cu prostia asta. O Doamne, dar ce o sa zica Diana? Tibi ma omoara clar! Aproape ca imi dau lacrimile …Asta e! Plang! Ii sun si le explic ca nu mai pot, ca e raceala, ca e glezna, ca nu e de mine, plaaang si acum na trebuie sa ma ierte! :( Toate aceste ganduri imi treceau prin capsor  cam prin fata Tribunalului, adica de la start prima intersectie pe blvd Unirii . Pentru cei care intreaba la a cata tura eram, echipa noastra de stafeta era formata din patru oameni, fiecare cu tura lui…deci da I hit the wall cam la aproximativ 300 m de la start
art.
Nu am renuntat doar pentru ca am o putere manipulatoare (so I’ve been toldJ) pe care am exercitat-o asupra meaJ: “Haide sa incercam pana la piata Unirii…haide domne ca e super putin, iti creezi singura probleme…hai ca poti, ia uite ca a inceput Tina Turner…hai pe ritm alert…mai usurel acum la strofe, mai strong la refrenJ cert este ca am reusit sa ma conving sa inaintez pana am trecut de Piata Unirii si am cotit pe Spaiul Unirii. Am luat un pahar cu apa si un gel high5(nu e reclama, este purul adevarJ) si apoi inca un pahar cu apa. Toate acestea in mers…m-am innecat evident. 
M-am linistit si apoi mi-am dat seama ca nu este asa de groaznic sa alerg stiind ca mai am vreo 7-8 km in fata. Mi-am mentinut ritmul, am mers foarte putin(desi la antrenamente mai mult mergeam decat alergam) doar cat sa beau apa, patita fiind la primul pitstopJ

Bineinteles ca si pe mine m-au depasit doi sau trei domni in etate, demni de toata stima si care m-au ambitionat si mai tare. Desi mintea urla: “OPRESTE-TE. Mai mergi un pic.” Eu iarasi aplicam tactica manipulare stafeta 10 km garduri si imi impuneam targeturi usor de atins( ca un bun si cumsecade om de vanzari lucrez eficient doar pe baza de targeturi), doar ca nu ma opream la atingerea unuia ci chiar inainte de asta:”Haide ma daca ai putut pana la formatia de salsa, siguuuur poti si pana trecem de facultati…haide ma pe bune chiar nu duci tu pana la libanez(El Capitan –pentru cunoscatori)…si tot asa pana la pitstop unde aveam voie sa merg si sa alimentez cu apa plata.
Cel mai simpatic lucru, dar nu prea, pe tot parcursul stafetei mi s-a parut un domn – austriac as zice – care ma depaseste pe interior pe la km 6, si dupa ce trece cu vreo doi pasi de mine, se intoarce si ma intreaba: “How are you?” Iti dai seama, eu ma gandeam, cat de groaznic si de terminata arat daca pana la urma cineva se indura si ma intreaba cum sunt, daca mai pot samd…”I’m fine. It’s ok”…Carry on, eu resist…dar nu, pentru ca nu asta era intentia. “Sooo.Are you doing the whole marathon?” Domnul avea chef de discutii si sa mentionez ca practic alerga cu spatele. “Aahh no. Only relay.” “So this means you finish after this lap…What are you doing later?”J)) WHAT??? L-am refuzat elegant dupa perioada de stupefiere. A zambit, mi-a urat bafta si si-a continuat maratonul( dupa gazele, se pareJ).
Sa revenim la lucrurile serioase si trebuie sa spun ca dupa acel moment de ratacire cam pe la 300 m nu am mai nutrit nici o secunda dorinta sau nevoia de a ma opri. Senzatia de la finish a fost bineinteles extraordinara si abia astept sa repetam figura si la Cluj.
Sunt sigura ca toti cei trei coechipieri m-ar fi iertat pana la urma pentru abandon, insa eu cu siguranta nu. 

duminică, 11 decembrie 2011

Concurs poveste!


Spre sfarsitul sezonului de competitii Reprezentantul Laura Baciu  High5 a venit cu o ingenioasa idee.  Tema concursului "Cea mai faina experienta a mea la un concurs in 2011Concursul consta in descrierea unei experiente cat mai incitante, intr-un concurs in 2011. Poate fi din inot, alergare, dutlon, mtb, ciclism, triatlon. Puteti mentiona despre fazele comice intamplate, dificultatea traseului, fazele comice unor prieteni etc. Dupa terminarea descrierii, o puteti posta pe wall-ul meu de pe desktop sau puteti sa-mi trimiteti link povestei tot pe wall-ul meu dar sa mentionati de poveste. Dupa ce ati postat povestea pe wall meu eu voi face o selectie si voi alege o persoana.

          Regulament :
Perioada in care se primesc povesti este 10-15 decembrie
Premiul pentru castigator este un Race Pack de la www.nutricult.ro (geluri si bauturi pentru o cursa de 4 ore). Alesul/aleasa intra apoi in finala (intre 18-24 decembrie vom da liber la voturi pe pagina de Facebook a nutricult.ro), iar cel care primeste cele mai multe voturi castiga un Marathon Pack un tub de Zero citrice, un tub de nuun si batoane energizante si de recuperare. Adica setul complet de la nutricult.ro            Povestile trebuie sa aiba intre 100-1000 cuvinte.
Pe langa premiul acordat de catre nutricul.ro vreau sa ofer si eu un program de antrenament pentru inot, ciclism, alergare. Si nu numai, daca sunteti din Brasov sau treceti prin Brasov sunt dispus sa va dau cateva sfaturi in privinta tehnici la inot, ciclism si alergare, facand cateva antrenamente impreuna.!  

 Povestea poate fi postata doar pe unul dintre  urmatoarele blogurile participante in concurs. 


Experinta pe care vreau sa o impartasesc cu voi este urmatoarea:


In ciuda rezultatelor mai putin bune in comparatie cu alti ani am avut si o experienta destul de placuta la concursul din august 2011 de la Wiesbaden.
Wiesbaden, un orasel, nu foarte mare si foarte aproapiat de Frankfurt, amplasat pe malul raului Rin.
Orasul este anual gazda unui eveniment foarte important, pentru 2700 de sportivi si apoximativ 8000 de spectatori. Wiesbaden  v-a  sustine o etapa a campionatului mondial, cu scopul calificarii concurentilor de elita, la campionatul mondial de half- ironman.Cu aceasta ocazie orasul va reuni atleti si amatori din intreg mapamondul.

          Odata ajunsi in zona de campare am inceput sa ne despachetam lucrurile si apoi sa ne dezmortim dupa lunga calatorie pe care am avut-o. Am avut sansa de a campa langa malul raului Rin. Spre seara am plecat sa luam masa in oras, neavand cand sa ne preparam mancare gatita.
          Ne trezeam dis de dimineata. Am avut placuta surpriza atunci cand am iesit din cort sa observ cativa mici iepuri, care hoinareau prin camping, sfiosi si nedumeriti, au inceput sa o rupa la fuga cand m-au vazut.
Eram impresionat de prezenta lor in camping.
Incepusem sa ma gandesc, si sa compar Romania cu Germania, doua tari care nu am nimic in comun. Am zambit gandindu-ma la o posibila intalnire intre micii iepuri si romanul infometat, cu gandul la berica si gratar.
Desi majoritatea persoanelor se trezise-ra, linistea dainuia in intregul campingul,dovada unei bune educatii. Ma simteam de parca eram intr-o alta lume.
Dupa servirea micului dejun ne-am echipat pentru alergare.Ceva mai tarziu am iesit in oras,ocazie cu care am cunoscut cateva dintre ”frumusetile orasului”.
In fine, gata cu distractia sa trecem la treburi mai serioase, ziua concursului 14 august, trezirea ora 5:00, ne-am pregatit lucrurile si ne indreptam spre zona de start. Cu cat ma apropiam de zona de start, cu atat emotiile cresteau si inima imi batea din ce in ce mai tare.
Incercam sa ma calmez, sa fiu relaxat! Dupa aranjarea lucrurilor in standul de biciclete am plecat spre zona de start. Se dadea startul in “valuri” din 15 in 15 minute.
Urma grupa mea de varsta. Mi-am pus neoprenul si am inceput sa imi fac incalzirea. Ramand doar 2 min pana la start, organizatorul ne avertizeaza sa ne pregatim. Eram toti pe linia de start, andrenalina imi invada tot corpul. Abia asteptam sa plec.
START! Am plecat foarte tare alergand spre apa. In timpul inotului am incercat sa stau in ritumul celorlalti. Iesirea din apa a fost destul de dificila, se facea pe un mal de nisip in rampa. Obosit ma indreptam spre standuri sa ma echipez (prin nisip si balti). Odata ajuns in stand m-am echipat intr-o clipa si am inceput sa alerg spre iesirea din tarc/stand. Dupa ce m-am urcat pe bicicleta am inceput sa ajung foarte multi din urma.
Am plecat in ritmul meu si am terminat tot in ritmul meu! Bucuros m-am dat jos de pe bicicleta si dupa ce m-am echipat pentru alergare in stand am inceput sa alerg. Eram destul de obosit deoarece cursa la bicicleta fusese mai dificila decat ma asteptasem. Asa ca alerg usor, dar nici prea usor sa pierd avansul castigat la bicicleta. Dupa km 10 am inceput sa imi simt picioarele foarte grele si incepusera sa m-i se blocheze, am mentinut dar spre final bateria incepuse sa ma lase. Incepusem sa iau cate un gel pentru reincarcarea provizorie a “magaziei de energie”. Spre final am incercat sa dau tot, insa incepusem sa pierd avans.Piciarele nu ma mai ascultau.
Ajuns aproape de linia de finish, parca toate durerile incepeau sa se indeparteze. Incepusem sa maresc ritmul, eram foarte nerabdator, simteam ca spectatori mai aveau putin si se urcau pe mine de fericire, desi nu cunoasteau.
 Toate aplauzele si incurajarile, iti dau o forta greu de imaginat si de descris in cuvinte. Ajungand in fata liniei de finish o trec usor, savurand momentul pe care-l asteptam de aproape 4 ore si ceva. E un sentiment minunat! Stiind ca ai dat tot ce ai avut mai bun din tine si toate antrenamentele s-au reflectat in rezultat.
Faptul ca am participat la un asemenea eveniment ma facea sa cred ca fac parte din ceva foarte important si asta ma facea sa fiu mandru de mine indiferent de rezultat!
 “Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul.” – Winston Churchill.      


         



duminică, 16 octombrie 2011

Maratonul Raiffeisen Bank



Dupa un an pline de concursuri la triatlon am asteptat si ultimul obiectiv al acestui sezon Maratonul Raiffeisen Bank.
Dupa multe antrenamente specifice alergarii de maraton a sosit momentul final. Maratonul Raiffeisen Bank Bucuresti. Cel mai ravnit maraton asteptat de cei care practica atletismul de performanta si nu numai.
7 octombrie, ajunsi in Bucuresti spre seara, am putut doar sa luam masa de seara si sa ne punem la somn. Maine fiind o zi mare.
8 octombrie, m-am trezit in jurul orei 9. Am fost mi-am cumparat ceva pentru micul dejun(musli cu iaur, 3 banane, biscuiti). Dupa masa, am stat putin in pat pentru a m-i se digera mancarea. La pranz am fost si mi-am luat kitul de participare de la organizatori. Toata lumea era foarte agitata, emotionata, plini de speranta. Multi fiind la prima participare, nu stiau ce inseamna un maraton si incercau sa absoarba cat mai multe informatii de la prieteni, organizatori.
Seara mult asteptata inainte de maraton, se difuza cursa live a Campionatului Mondial de Ironman din Hawaii asadar m-am intalnit la o cafenea, cu niste prieteni pentru a vedea cursa in direct. In timp ce noi dezbateam cursa si eram foarte atenti la favoriti concursului, a inceput si vremea de afara sa se strice. Dupa ce am vazut primele doua probe am plecat toti in decatlon pentru a ne cumpara manusi. Ne-am gandit ca ar fi foarte bune, tinand cont ca se anunta o temperature destul de scazuta cca 8 grade.
Facand antrenamente numai pe caldura la 26-30 grade, speram sa fie asemanator si in concurs. Vremea nu a tinut cu noi. Dupa ce m-am intors de la decatlon, am mai vizualizat putin cursa, mi-am pregatit echipamentul de concurs in acelasi timp si apoi m-am pus la somn, in speranta ca poate maine vremea se va indrepta si va fi mult mai placut.
9 octombrie, dimineata, m-am uitat pe geam si am vazut ca temperatura scazuse drastic cca 6-8 grade. Mi-am spus”o sa fie o cursa grea astazi” dupa care am inceput sa imi pun in bagajul de concurs si hainele groase pe care le aveam. Vremea ma prinse-se nepregatit. A trebuit sa implementez alta strategie de concurs. “Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”.
Ajuns la locul de organizare al concursului si locul de unde se vada startul ma asteptam ca lumea sa fie putin posamorata din cauza vremi nefavorabile, dar am avut placuta surpriza de a vedea oameni plini de viata si nerabdatori sa i-a starul. Adunati in spatele liniei de start asteptam momentul. Era destul de frig. Ma imbracasem cu ceva subtire sa nu ma supraincalzesc in timp concursului.
9:30 – Startul se da cu precizie elvetiana. Toata lumea pleaca foarte tare primi 400 m  incercand sa tina pasul cu etiopieni. Favoriti concursului. Am am plecat putin ma usor, asa cum obisnuiesc Imi i-a ceva timp sa ma incalzesc. Asa ca plec in ritmul meu. Ma apropi de Alex si Robert . Prieteni cu, care mi-am propus sa facem echipa la maraton. Am fixat un ritm (3:38/mie) si am inceput sa il mentin. Pe prima tura am trecut prin poarta cu 38 minute. Mi-am spus in sine” mai am trei, trebuie doar sa mentin si o sa reusesc”. Treptat in a doua tura am inceput sa simt usor cum m-i se racesc gambele, din cauza baltilor prin care treceam, neavand cum sa le ocolesc. A doua tura am trecut-o la 1h si 19 minute si cateva secunde. Incepusem sa imi simt si tendoanele foarte rigide si primele semne ale unei crampe. Mi-am spus, asta nu poate fi de bine. Dar am incercat sa le ignor in speranta ca daca voi mari lungimea pasului, ma voi intinde putin si ma vor ignora crampele. Iesid usor din plutonul de alergare a trebuit sa ma opresc sa fac putin stretching  la piciorul stang unde, cu, 3 zile inainte mergand pe bicicleta, si intr-o intersectie mi-a scapat lantul de pe pinioane si am dat cu genunchiul de ghidon. Mi se imflamase dar am spus ca poate pana la maraton ma va lasa. Din pacate la km 24 a trebuit sa ma opresc cateva secunde pentru a ma intinde. Ma luase crampele in aceasi zona unde ma accidentasem cu cateva zile inainte. In ciuda crampelor am continuat si la a treia tura la km 30 am trecut cu 2h si 3 minute. Mi-am dat seama ca nu mai am nici o sansa de a cobora sub 2h si 40 minute. Singura mea sansa era sa alerg mai tare decat am alergat pana acum sa recuperez timpul. Dar nici o sansa. Nu cu, crampele care ma asteptau dupa colt. Asadar am terminat cu 2 h si 51 minute. A fost o cursa grozava, destul de grea si am trecut-o cu brio in ciuda celor intamplate. Am fost cam dezamagit de mine. Dar asta ma facut sa imi dau seama ca trebuie sa lucrez si mai mult pe viitor.
          Felicitari tuturor concurentilor !!     

Nationalele de Triatlon


 
          Avand o saptamana de la Campionatul National de Semi-Maraton organizat la Onesti, am venit la Campinatul National de Triatlon unde in acelasi timp, Federatia a organizat si Balcaniada.
          Pe drum, cu o zi inainte de start, am aflat ca ora la care se da startul pentru categoria elit, va fi la ora 13:00. Afland asta de la un prieten care imi ridicase kitul de participare, eu ne-putand ajunge la timp pentru ridicare lui. Ajungand foarte tarziu la hotel, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ma pun la somn. In speranta ca, poate pana maine dimineata ma voi recupera si voi fi fresh. Din pacate, nu a fost sa fie.    
          In ziua concursului, dupa ce au luat startul juniori la ora 11:30, am inceput sa ma indrept spre standul de biciclete, pentru a-mi pregati cursa. Dupa aranjarea echipamentului in stand, am inceput sa imi fac incalzirea. Incalzire pe uscat (alergare 2,5 km si mobilitatea) si in apa(200-250 m) inainte de start. Apa a fost putin cam rece. Urmeaza si startul.
          5, 4, 3, 2, 1, START! Inghesuiala mare pentru a prinde o trena buna. De regula, in primi 300m se face diferenta intre cei buni si...cei mai putini buni. Am incercat sa mentin ritmul lor. Dar era prea ametitor. Asa ca am mers in ritmul meu, usor, usor. Cand am inceput a doua tura la inot, am inceput sa simt din plin lipsa antrenamentului la inot. Ne inotand de cateva zile bune. Dupa ce am terminat cu proba de inot am plecat spre stand-ul de biciclete, sa fac tranzitia. Ajuns in stand, am incercat sa ma grabesc pe cat posibil. Incepand proba de bicicleta, am crezut ca imi voi reveni si ca voi da totul. Tinand ca e proba mea forte. Ma asteptam sa ii prind din urma, unu cate unu. Dar in zadar, imi simtea picioarele mult prea obosite. Asa ca am incercat, sa tin ritmul din pluton. Cei din pluton ne vrand sa tragem mai tare, ne-au ajuns cei din plutonul fruntas, in ultima tura. Terminand si proba de bicicleta, am inceput alergare. Usor, in speranta ca imi voi reveni la alergare si voi incepe sa urc ritmul, astfel recuperand cateva pozitii. Ma simteam in continuare obosit, picioarele grele, respirand greu. Am avut cateva tentative de a ridica ritmul, cu pretul de a consuma si ultima picatura de energie, pana la finalul cursei.
Am incercat, sa mentin ritmul celor care incercau sa ma depaseasca, dar in zadar. Trebuie sa recunosc, sunt obosit, nu sunt in apele mele si din pacate nu pot da mai mult. Imi simteam picioarele, mult prea nesigure. In ultima tura, vazand ca se apropie linia de finish am incercat sa maresc ritmul putin. In speranta de a mai castiga cateva secunde in plus.
Dupa trecerea liniei de finish am inceput sa-mi revin. Asta este, nu am putut face mai mult. O sa ma ambitionez si mai mult pe viitor, pentru concursurile ce vor urma. Felicitari tuturor concurentilor!
                     
           

Nationalele Semimaraton Onesti




Ajuns cu o zi inainte de concurs. Merg sa imi fac validarea pentru concurs, apoi merg la masa de pranz. Dupa masa de pranz mergem sa ne plimbam putin sa se digere mai usor mancarea. Seara ne pregatim echipamentul de concurs. Gelurile energizante.
Dimineata, inainte de concurs mergem sa luam micul dejun la hotelul unde ne-am cazat. Luam masa cu 2 ore inainte de concurs. Apoi mergem usor, usor spre locul de unde se va da startul. La 9:15 se da startul la fete si apoi la 9:30 se da si startul la baieti. Ne aliniem toti la start, se face ultima validare. Ne aliniem toti la starti si suntem pregatiti sa luam startul.
3,2, 1, START! – Toata lumea pleaca in ritmul lor. Nici mai tare, nici mai incet. Traseul concursului va consta in 6 ture + 1 km pana in fata primariei. Primele doua ture am mers in ritmul meu pana in a treia tura unde am incercat sa maresc putin ritmul. Trecusem la 10 km cu 35min. E un timp relativ bun pe semi. Apoi cand am trecut pe la punctele de alimentare am vrut sa-mi iau un gel energizand, am incetinit putin sa il pot lua si dupa ce l-am luat am inceput sa maresc ritmul pentru a recupera timpul pierdut. Greseala mea a fost ca am incetinit, pentru ca, cand am inceput sa maresc ritmul picioarele nu ma mai ascultau. Incepusem sa le simt destul de din ce in ce mai grele. Am inceput sa tropai, fiind un semn de oboseala. Echipamentul conteaza destul de mult. Eu am alergat cu o pereche de adidasi cu gel cu jumatate de marime. Nu am dat prea multa importanta. Mi-am spus ca sunt in concurs si ca nu o sa dureze prea mult.
A contat destul de mult.
Pana la urma am terminat cu timpul de 1h 21 minute. Este slab in comparatie cu timpi mei din ani trecuti. Din pacate astfel de evenimente ne fac sa ne dam seama care e defapt nivelul de performanta si ca trebuie sa lucram mult mai mult pe viitor. Felicitari tuturor participantilor.

Triatlon Challenge Mamaia




Triathlon Challenge, un concurs asteptat de foarte multi triatleti din Romania, ajuns acum la a III – a editie. Ca in fiecare an, Vlad Stoica, a reusit sa organizeze un concurs, pentru toti iubitorii de miscare. Participand la un astfel de eveniment am observat ca si in Romania, numarul adeptilor in triatlon creste de la an la an.
          Activitatea triatlonului de la Mamaia, incepe cu o zi inainte de start.
          La ora 16:00, incepe ridicarea kitului de participare, acesta continand ;( tricou, cip, numarul de concurs, ciocolata Powerbar, bidon de alimentare Powerbar, un pliculet Electro-Endurance oferit de catre suplimente.ro) fiind situat in aceasi cladire unde mai tarziu, la ora 20:00 incepea sedinta tehnica a triatlonului de la Mamaia. Intre timp, intalnindu-ma cu multi prieteni. A ramas ca un fel de traditie, fiecare povestind la ce concursuri au mai participat. Neputand ramane la sedinta tehnica l-am rugat pe un prieten, sa-mi de-a mai multe informatii legate de schimbarile efectuate pe traseul de triatlon. Dupa improspatarea de informatii, am plecat spre locul de cazare, ocupandu-ma ulterior de pregatirea echipamentului.
          Dimineata, odata ajuns la locul de organizare al concursului, ma indrept spre tarcul de biciclete(locul de tranzitie), pentru a-mi aranja echipamentul. Odata intrat in tarcul de biciclete, am inceput sa simt agitatia inainte de concurs, cum fiecare isi aranja echipamentul. Erau precum furnicile. 
          Dupa parte cu aranjatul echipamentului in stand/tarcul de biciclete, am trecut la incalzirea pe uscat, urmand ulterior si ce-a din apa. Apa fiind putin putin rece, pemitandu-se inotul cu neoprenul.
          Ora 10:30 – START! Toti concurenti pornind spre prima baliza a traseului de inot. Pentru proba de sprint facand o tura, iar cei pentru proba olimpica, facand doua ture. Inotand cu neoprenul, am iesit primul din apa. Ajuns in stand, am inceput din timp sa-mi dau casca si ochelarii jos si punandu-i in manecile de la neopren, astfel scazand riscul de a se rataci prin stand. Mi-am luat repede casca si ochelari de ciclism si am plecat spre proba de ciclism. Ma simteam bine, eram in forma. Draftingul la acest concurs fiind interzis, regulament impus de catre organizatori.  
          Terminand proba de ciclism, incepusem sa ma pregatesc pentru proba de alergare. Descaltandu-ma usor de papuci de ciclism si calcand pe ei, pana aproape de zona de tranzitie. In zona de tranzitie, schimbul l-am avut foarte rapid si am iesit primul spre proba de alergare. In primi 2,5 km am alergat usor sa-mi revin(eu fiind obisnuit pentru probele lungi, imi i-a mai mult timp sa-mi revin), dupa care am inceput sa mentin ritmul. Treptat, treptat am inceput sa zaresc si locul de organizare al concursului. In minte, mi-a venint un gand....am mai terminat inca un concurs anul acesta. Si mai repede decat m-am asteptat, am ajuns si la linia de finish, cu timpul de 2 h si o secunda. A fost un concurs grozav. Felicitari tuturor concurentilor!
         

Ironman 70.3 Wiesbaden



Dupa trei zile de aclimatizare langa micul orasel Wiesbaden, situat aproximativ la 60 km de Frankfurt, urma sa particip la etapa de cupa mondiala, in scopul calificari la campionatul mondial de half-ironman.
Cu o zi inainte de cursa, am fost si mi-am luat kitul de participare, am asistat la sedinta tehnica si apoi pasta party. Am fost si am depus bicicleta in tarcul de biciclete, dar inainte de asta mi-am facut reglajele necesare, verificarea bicicletei. Eram pregatit de concurs. Inainte sa plecam spre camping am fost si m-am uitat la traseul de inot, iesirea din apa si indreptarea spre tarcul de biciclete, vizualizand astfel pot sa-mi fac o parere cam ce anume urma maine, si sa-mi pregatesc strategia de concurs. Indreptandu-ma spre camping, impreuna cu Adrian, incepusem usor sa simt micile emoti inainte de fiecare concurs important. Seara am fost si am mancat paste si dupa am fost la cumparaturi pentru micul dejun inainte de concurs. Trebuia sa fiu foarte atent ce anume vreau sa mananc de dimineata. Sa fie cat mai usor de digerat si sa contina multe calorii. Vorbesc bineinteles de mancarea bio. Dupa cumparaturi ne-am indreptat usor, usor spre camping. Sa-mi pregatesc echipamentul de seara pentru maine dimineata.
In ziua concursului dimineata, trezirea se face la 5:00(ora Germaniei). Luam micul dejun cat mai repede, ne pregatim echipamentul si plecam.
Ajunsi aproape de locul de desfasurare al concursului, dandu-ne jos din masina auzeam muzica din departare. Din zona de parcare si pana la lac sau zona de tranzitie, mai aveam de mers cam 15 minute usor pe jos. Incepusem deja sa intru transa. Sa incep sa ma concentrez sa meditez inainte de concurs. Incercam sa ma destresez, sa ma eliberez de tensiunea inutila. Intrasem in lumea mea, unde, nu prea mai dadeam prea multa importanta, de ceea ce se intampla in jurul meu. La un moment dat observ pe jos ca aseara picurase si asfaltul este umed. Trebuie sa am o atentie sporita la bicicleta. Ajuns in zona de tranzitie mi-am pus bidoanele cu bautura energizanta de la New Foods, mi-am atasat o camera de rezerva si leviere in spatele sei, incaz ca fac pana pe traseu. Ma uit la ceas si observ ca peste jumate de ora iau startul. Incerc sa ma grabesc cat pot de mult. In nici un caz nu vreau sa pierd startul. Dupa ce am teminat de aranjat, verificat bicicleta plec repede spre linia de start. Trebuie sa imi fac si incalzirea in apa si afara, inainte sa se dea startul. Temperatura apei avand 22 de grade, fiind sub limita de interzicere de a inota cu neoprenul. Asa ca am ales sa inot cu neorenul. Avand o mai buna izolate termica dar si pentru flotabilitate. In timp ce imi faceam incalzirea vad cum o categorie de varsta i-a startul. Muzica rasuna, impreuna cu incurajarile celor de pe mal. Urma si grupa mea de varsta 18-24 ani. Inainte sa intru in apa pentru incalzire mai iau inca doua guri dintr-o banana.
 5, 4 ,3 ,2 ,1 – START! In momentul startului corpul e inundat  de andrenalina si incerc sa prind un loc bun pentru trena trena. Astfel pot economisi pana la 15% din energie. Nu ma grabesc incerc sa tin ritmul cu ceilalti din jur. Am observat ca nu trageau foarte tare la inot. Mergeau mult pe tehnica. La iesirea din apa imi dau repede jos ochelarii de inot, casca pe care le pun in manecile de la neopren. Asa stiu sigur ca nu se pierd prin tranzitie.Trec printr-o portiune de nisip, intru in tarc, ma clatesc cat pot de repede pe picioare de nisip. Nu vreau sa am nisip in papuc in timp ce pedalez sau alerg. In stand incerc sa depasesc si eu pe cine pot, daca imi permite locul. Ma urc pe bicicleta si incep sa pedalez. Incep sa schimb treptat, treptele de viteza, ma apuc sa mananc un baton energizat de ciocolata. In curbe, reduc viteza foarte mult. Nu vreau sa imi alunece cauciucurile si sa cad. E ultimul lucru pe care mi-l doresc. Deci, cu atentie sporita. La km 10 vedeam cum incepe usor urcarea. Ma apropiam de un pod si in fata mea la 50m erau doi concurenti care, se parea ca merg impreuna. Nu le-am dat atentie. Am inceut sa ii depasesc pe amandoi, cand dintr-o data unul din ei imi sare in fata si vrea sa il depaseasca. Incercand sa il depasesc si eu albitul era in spate si el crezand ca eu stau la plasa. Adica faceam drafting. Se apropie de mine cu motocicleta si imi spune: “Ai 4 minute de penalizare” I-am raspuns ca nu facem drafting si ca, concurentul din fata, a inceput sa il depaseasca brusc pe cel din fata lui. Sa uitat la mine si mi-a spus ca: Daca continui sa ma cert cu el ma descalifica pentru comportament nesportiv. Cand am auzit, am tacut din gura. La urmatorul cort de penalizare  trebuie sa ma opresc. La naiba, acum am dat-o de gard. Pe fiecare urcare si coborare incercam sa fiu atent pe margine sa vad cortul de penalizare. La km 60 pe coborare vad si cortul de penalizare. Ma opresc ii spun numele, nr de concurs si dupa imi da un cronometru in brate si imi spune sa astept. Acele patru minute asteptate au fost cele mai lungi din viata mea. Parca timpul se oprise in loc. In acelasi timp ii vedeam pe coborare pe cei care i-am depasit. Se uitau ciudat la mine. Ma priveau ca pe un trisor. E nedrept ceea ce faceau dar nu ma putea certa cu ei. Cel putin daca faceam acel lucru. De a sta in plasa cuiva nu imi parea rau. Dar asa….
Dupa penalizare am inceput sa ii ajung pe urcare, pe cei care i-am depasit data trecuta. Evident eram destul de obosit, incercand sa recuperez timpul pierdut in penalizare. Se apropie si finalul probei de ciclism. Ajunsi inapoi in oras am inceput sa reduc din viteza, sa merg putin in cadenta sa-mi pregatesc picioarele pentru alergare. Dupa a doua tranzitie am plecat spre traseul de alergare. Usor, usor sa-mi revin la picioare. Ma uit la ceas, alergam deja cu sub 4min/km. Stiam ca ritmul e prea tare. Am incercat sa incetinesc sa alerg putin mai usor la inceput si apoi spre final sa urc iar ritmul. La km 3 ma uit la ceas 3’:55’’min/km. Am inceput sa incetinesc. Iar pe la km 8 incepeam sa simt picioarele foarte grele. Acum aveam sa platesc scump pentru efortul depus in plus la bicicleta. Dupa km 15, mai aveam inca 6 km de alergat am inceput sa maresc ritmul cu pretul de a avea mai tarziu crampe musculare. Si asa a si fost la km 19 cu 2 km inainte de finish simteam ca m-i se blocheaza picioarele si nu mai pot alerga. Am redus ritmul ca sa imi revin. Iar pe ultimul km am inceput sa maresc iar ritmul, in speranta de a mai castiga ceva secunde. Terminasem la 5h si 8 minute. Eram destul de dezamagit de mine. Dar Adrian impreuna cu familia lui m-au ajutat sa imi revin putin. Iar pe acesta cale tin sa ii multumesc mult pentru tot sprijinul pe care m-i la acordat si mi-l acorda. Thank you Sir !       

Aqua Challenge



Primul concurs in apa deschisa si-a deschis portile prima data la Constanta. Avand doua distante de parcurs.
·        1500m
·        5000m
Am ajuns cu doua zile inainte de concurs. Bineinteles, multe plimbari pe malul mari si cateva alergari pe nisipul incins.  Cu o zi inainte de concurs am fost si mi-am luat kitul de participare. La un concurs de inot e simplu. Inoti bine daca te-ai antrenat, daca nu, nu mergi bine.
Inainte de start, mi-am pus cipul pe picior si pielea de inot TYR, avand o mai buna flotabilitate in apa si am inotat cu ochelari Nest Pro unde m-au  ajutat destul de mult avand un unghi de vizibilitate crescut.
Startul se da la ora preconizata. Imi aduce aminte de startul unui concurs de triatlon. Toata lumea se ingesuie sa prinda un loc bun la trena. Eu ca de obicei setat pe ritmul meu. Participand la proba cea mai lunga mi-am spus ca functioneaza tehnica. O las mai usor si apoi spre final merg mai tare. Din pacate aici au venit inotatori destul de puternici. Asadar strategia mea nu a dat rezultate. Am continuat sa inot in ritmul meu pana in ultima tura, cand am vazut poarta de finish. Ultimi 250m am crescut ritmul in speranta de a mai castiga un loc si cateva secunde in plus. In zadar. Am iesit alergand din apa si aveam senzatia ca trebuie sa mai urmeze ceva. Mi-am dat seama ca ritmul care m-i l-am propus a fost destul de incet. Concursul fiind unul de inot nu de triatlon unde trebuie sa-ti gestionezi foarte bine resursele de energie. Felicitari tuturor participantilor!

Ironman XTR Oradea



Ironman Oradea, ajuns acum la a II- a editie, organizat de Clubul Sportiv Exterra si Asociatia Sportiva Probikers. Ironman de Romania. Primul concurs de ironman organizat in Romania. Fiind aproape de casa m-am gandit ca anul asta sa incerc si un concurs in Romania.
Am plecat spre Oradea miercuri seara din Brasov. Pe drum in tren m-am intalnit si cu Alex si Robert care, din Bucuresti au rezervat un loc la cuseta sa dormim pana ajungem la Oradea. Zis si facut. Am urcat in tren, mi-am asezat bike-ul langa celalalte biciclete si somn de voie pana dimineata. Cand ne-am trezit mai aveam vre-o 10 km si ajungeam in Oradea. Am coborat din tren si am inceput sa ne indreptam spre Baile Felix, unde aveam sa ne cazam la o pensiune. Odata ajunsi la pensiune, am inceput sa despachetam bagajul si sa mergem sa luam pranzul. Dimineata sarind peste micul dejun. Dupa ce am mancat destul de copios am inceput sa facem o mica plimbare prin statiune. Pentru o digestie mai sanatoasa. Dupa o vreme, trecuse de pranzului, un prieten oradean ne-a invitat la un antrenament usor de inot in lacul fughiu,  unde sa tinut concursul de anul trecut. Evident, nu se mai inota si anul asta in acelasi lac.
          Am plecat cu Alex, Robert, Razvan, Sergiu si Cristi, el fiind oradean stia foarte bine traseul.
          A doua zi am fost si ne-am luat kiturile de participare, am asistat si la sedinta tehnica si ne-am pregatit echipamentul de concurs mai pe seara.
          Sambata, trezirea se face la ora 5:00. Ne luam echipamentul, ne imbracam destul de bine, afara fiind cam racoare la ora aia. Ajungem la locul de start, cu ajutorul lui Razvan, care a venit si ne-a luat cu masina. Odata ajunsi acolo, fiecare stia ce avea de facut. Isi pregatea temeinic si cu grija batoanele energizante, ciocolatile energizante care, ulterior vor fi prinse de cadrul bicicletei. Ma uit la ceas si vad ca mai am foarte putin timp pana se da startul. Incerc sa ma grabesc putin, dar nu sa intru in agitatie. Cu, calm le pregatesc pe toate. Mai trebuie doar sa-mi iau neoprenul pe mine si gata. Totul e aranjat.
          5, 4, 3, 2, 1, - START! – toata lumea incerca sa prinda un loc mai bun la trena. Evident, nu era batalia la inot cu sunt la o etapa de ironman, unde 2000 si ceva de suflete incerca sa termine cat mai repede proba de inot. Acelasi lucru il faceam si eu. Toti au plecat in fata. Era in spatele plutonului fruntas. Mi-am spus “merg in ritmul meu ca asa e cel mai bine, ii prind eu la bicicleta”. Nu a fost nevoie sa ii prind la bicicleta ca in ultmul tur de inot i-am ajuns pe toti.
          Cand am iesit din apa m-am uitat la ceas si am vazut ca am inotat destul de mult. Dar e ciudat. Am iesit primul din apa la ironman si totusi inotasem destul de slab. (mai tarziu am aflat ca traseul la inot a fost mai lung decat isi propusese organizatorul.) Am iesit din apa, m-am schimbat repede si am plecat catre ce-a mai lunga proba din ironman. La ciclism am plecat odata cu Vatai Miklos. Un prieten de-al meu care ma intalneam in fiecare an in Ungaria la Ironman. Deci, trebuie sa ma tin scai de el la bicicleta. Traseul de cislim fiind destul de valonat pe la km 40 am vazut ca Miklos incepuse sa impinga si mai tare la bicicleta. Eu, am procedat cum stiam cel mai bine. Mergeam in ritmul meu si atunci mi-am adus aminte de vorba lui Craig Alexander, campion mondial pe proba de ironman. “Daca iti consumi resursele de energie numai pe proba de ciclism, mai devreme sau mai tarziu, vei plati din plin pentru asta”.
 Sunt autodidact, deci merg in ritmul meu. Dupa km 100 incep sa simt picioarele destul de grele la urcare. In momentul respective am luat un gel de la high5 in speranta ca se va mai echilibra putin consumul de energie. Incepuse sa se incalzeasca destul de tare afara. Abia asteptam alergare din parc, sa ma racoresc putin. Nu dupa foarte mult timp incep sa ma indrept spre locul de trazitie. Dar inainte de asta, mai aveam de urcat inca un deal cu panta medie aproximativ de 10%, destul de mult tinand cont ca ma inecam in fumul de la gratare de pe marginea drumului. Am mers mai departe. Ajung in locul de tranzitie, imi iau repede papuci de alergare in picioare, casca din cap o schimb cu o sapca si pornesc spre prima tura de alergare, fiind 16 in total. Ma cam enerva putin faptul ca trebuie sa le numar. Ceea ce e destul de greu si demoralizand daca stau sa ma gandesc la ele. Deci plec in ritmul meu. Alerg in ritmul meu si daca dupa km 25 ma simt bine incep sa maresc ritmul. Dupa primele 4 ture, incepeam sa simt in picioare, oboseala de la bicicleta. Tot incercam sa-mi pacalesc creierul cu diverse aplicatii foarte simple. In timpul asta fiind foarte atent la catenta picioarelor si respiratie. Fiind cele mai importante sarcini de indeplinit. Acum o sa stati sa spuneti. Dar picioarele merg singure si la respiratie nu trebuie sa ma mai gandesc ca doar e un reflex vegetativ, intradevar, dar pentru a mentine un anume ritm iti trebuie si o anumita cantitate de oxigen care alimenteaza muschi.
          In tura 8 am trecut am inceput deja sa simt oboseala in glezne, genunchi destul de tare. Deja incepusem alergare mecanica. Era deja un joc al mintii. Problema e ca trebuie sa crezi in ceea ce iti imaginezi. Ceea ce uneori e destul de greu.(ted or picioarele de mori si tu iti imaginezi ca faci o alergare usoara in parc, si ca dupa 2 ture te duci la o inghetata), e destul de greu. In timpul alergari incercam reduc consumul de energie cat se poate de mult, gandidu-ma la pozitia de alergat si adoptand o pozitie cat mai economa. Din 16 ture eu eram in a 12-a tura. Incercam deja sa ma gandesc cum va fi finisul si in acelasi timp ma gandeam ca sunt o fire puternica rezist si la mai mult. Usor, usor incepeam sa “savurez” ultima tura pe care o mai aveam de facut. Dupa 40 de km alergati nu imi mai simteam picioarele si alergam mechanic. Dar aveam o stare de bucurie ca am mai terminat inca o cursa de ironman si ma indrept spre linia de finish. Trecerea liniei de finish, cu aplauze cu incurajari in dai seama in final ca tot efortul depus a mertat pentru acele mici/scurte minute de glorie. Daca as fi fost intrebat in timpul alergari daca mai sunt dispus sa mai fac inca o proba de genu asta as fi spus, categoric nu. Dar dupa cateva zile deja situatia se schimba sit e simti putin dependent de miscare.
          Un concurs grozav! Felicitari lui Istvan si echipa lui, am observat ca sa dedicat destul de mult pentru acest concurs. Felicitari tuturor participantilor. Merita din plin. “Durerea e trecatoare dar mandria e pentru tot restul vietii”


Supermaraton Bekescsaba


Vestitul supermaraton organizat de catre: Buda-Cash Békéscsabai Atlétikai Club din Ungaria si din Arad de catre: Directia Judetean pentru Sport si Tineret Arad. Organizarea acestui eveniment a ajuns la editia a XIV- a. Concursul consta in alergarea a 200km in doua zile. Plecarea se face din fata Primariei din Bekescsaba, Ungaria si pana in fata Primariei din Arad 103,8km prima zi.
          A doua zi se pleaca din fata Primariei din Arad si finish-ul va fi in fata Primariei din Bekescsaba 97,1km a doua zi. Concursul sa desfasurat pe mai multe categori: Individual masculin; Stafeta masculin; Stafeta feminin; Ciclism si role care au participat/incurajat sportivi de pe traseu.
          Noi am ajuns in Bekescsaba la pranz. Am fost si am luat masa de pranz. Apoi am fost repartizati in camere pentru odihna. Seara, dupa cina, am fost si am facut putin miscare. (alergare 4km in ritm usor, cateva sprinturi pentru a ne ridica tonusul muscular si la urma sa lasat cu stretching intens.) Dupa ce am terminat cu exercitiile de seara am inceput sa-mi pregatesc echipamentul de concurs si bauturile izotonice/energizante, batoane si gelurile energizante.
          A doua zi, trezirea la 7 dimineata. Am mers si am luat micul dejun si pachetul de mancare,(sandwich cu salam si margarina, pateu de porc, baghete din paine si ceva dulce, mancarea fiind mai putin buna, pentru un sportiv.) oferit de catre organizatori pentru intreaga zi.
          5, 4, 3, 2, 1, START! Foarte punctuali, startul se da la ora 9, ora Ungariei. Primul coechipier pleaca in etapa 1 avand 24,9 km. La sfarsitul etapei am reusit si venim pe locul 2, cel din stafeta 2 pregatindu-se pentru etapa 2 avand 18,5 km.
          Stafeta 3 se pregatea pentru etapa a 3 avand numai 12,8 km. Din pacate la acesta etapa am pierdut un loc in clasament venind la sfarsitul etapei pe locul 3.
          Stafeta 4 am fost eu. Eu urmam sa duc ce-a mai lunga etapa, avand 26,7 km. Cei de pe locul 3 erau in fata la 1minut jumate, maxim 2. Ma simteam bine, eram in forma. Primi kilometri i-am alergat la 3:20, 3:25, 3:30, 3:40, vroiam sa-l prind din urma, sa alerg cu el, var am vazut ca ritmul in care alerga el, era mult prea tare pentru mine(3:30 constant) dar ma gandeam ca mai am in fata inca 20km care trebuie sa ii alerg constant.
          Pe langa faptul ca era foarte cald afara undeva in jurul 36-38 grade, nu erau nici puncte de alimentare foarte dese. Era numai din 7 din 7km. Ceea ce era mult prea mult. Echipa, fiind cu masina, venind mult prea tarziu langa mine(la km 10) sa-mi dea bautura energizanta, am inceput sa m-i se inmoaie genunchi si gleznele sa le simteam nesigure de la caldura. Nu vreau sa exagerez dar dupa cateva minute dupa ce ma hidratam, aveam gatul uscat si saliva “foarte consistenta”. Dupa km 15, incepeam sa fac exact ca in cursa de ironman, sa alerg mecanic, altfel nu aveam nici o sansa sa termin pana la capat etapa. Alergam pur si simplu si asteptam sa termin proba. Inca ceva de mentionat, cei din Ungaria am strazile foarte, foarte lungi, iar in timpul alergari, poate fi destul de deprimant, demoralizant. Intre timp, stafeta din spate, ajungandu-ma si depasindu-ma, astfel, trecand in clasament pe locul 4. Dupa granite, am predat stafeta coechipierului. El recuperand locul pierdut si la finalul zilei am iesit pe locul 3 din 16 echipe. Seara cand am ajuns la hotel primul lucru care a fost, a fost sa pun sa mananc, sa-mi recapat fortele si sa ma pun la somn. Stiind ca maine ma asteapta o noua zi grea.
          A doua zi dimineata la ora 9 (ora Romaniei) sa dat startul la supermaraton. Acum traseul va fi sa ne intoarcem inapoi in Bekescsaba 93,1km.  In prima etapa am inceput sa revenim iar pe locul 2. Echipa fruntasa era lotul National al Ungariei pe proba de Maraton si erau la cateva minute in fata. (Aveau un alergator printre ei care alerga mai usor) A doua stafeta am parcurs-o eu 13,9 km. Cand am inceput sa alerg, mi-am dat seama ca oboseala de ieri se va resimti si s-ar putea sa am probleme. Dar nu am trait tot timpul cu gandul asta, poate fi demoralizant Am inceput sa cred mai mult in mine. Incepusem sa imi spun in sine mea… “Sunt un Ironman, am facut un concurs de 10 ori mai greu decat asta. 14 km alerg in fiecare dimineata pe stomacul gol, nu sunt in stare sa dau tot ce pot?” si atunci am inceput sa-mi dau drumul la picioare. In scurt timp, inainte de vama, l-am ajuns pe cel de pe locul 1, astfel am preluat conducerea. Eram foarte bucuros in sine. Asteptam de cateva ore bune sa preluam conducerea. Vazand ca sunt in fata am inceput sa maresc ritmul. Aveam si un stimulant. Masina de politie era in fata care ne conducea. Am condus timp de 5 km. Dupa care au venit din spate ajungandu-ma si astfel preluand conducere. Am stat in acel ritm. Dar se alerga mult prea tare(3':00/km), mi-am spus ca in ritmul asta in scurt timp o sa clachez si am lasat-o putin mai moale. Incepusem sa am frisoane. La scurt timp am terminat si etapa. Am avut o medie totala de 3:40. Eram foarte multumit de mine. Ma asteptam sa merg mult mai prost. Tinand cont ca afara era o caldura de innebuneai 37-38 grade. Stateai la umbra si-ti  curgeau apele de pe tine. Din pacate noi am revenit pe locul 2 si locul 3 era la cateva minute de noi. In etapa a 3 avand 15km, i-a alergat un coechipier mai slab si mai invarsta decat noi toti. Tinand ca era foarte cald afara, el nu a putut mentine locul 2 si a pierdut doau poziti. Astfel la sfarsitul etapei noi eram pe locul 4. In etapa 4 si 5 cei din fata loc 2 si 3 aveau deja un avans destul de mare fata de noi. Nu am mai putut recupera. Astfel am terminat pe locul 4 din 16 echipe cu timpul total de 12 ore si 50 minute per total. Adunat in ambele zile. Am fost la 2 minute de locul 3.  La sfarsit am spus “C’est la Vie”. Mi-a placut foarte mult organizarea, cei din Ungaria ocupandu-se in detaliu de asta. Felicitari celor care au participat si celor care i-au sustinut pe cei care au participat.