Concurs poveste!

Spre sfarsitul sezonului de competitii Reprezentantul Laura Baciu  High5 a venit cu o ingenioasa idee.  Tema concursului "Cea mai faina experienta a mea la un concurs in 2011" Concursul consta in descrierea unei experiente cat mai incitante, intr-un concurs in 2011. Poate fi din inot, alergare, dutlon, mtb, ciclism, triatlon. Puteti mentiona despre fazele comice intamplate, dificultatea traseului, fazele comice unor prieteni etc. Dupa terminarea descrierii, o puteti posta pe wall-ul meu de pe desktop sau puteti sa-mi trimiteti link povestei tot pe wall-ul meu dar sa mentionati de poveste. Dupa ce ati postat povestea pe wall meu eu voi face o selectie si voi alege o persoana.

          Regulament :

Perioada in care se primesc povesti este 10-15 decembrie

Premiul pentru castigator este un Race Pack de la www.nutricult.ro (geluri si bauturi pentru o cursa de 4 ore). Alesul/aleasa intra apoi in finala (intre 18-24 decembrie vom da liber la voturi pe pagina de Facebook a nutricult.ro), iar cel care primeste cele mai multe voturi castiga un Marathon Pack un tub de Zero citrice, un tub de nuun si batoane energizante si de recuperare. Adica setul complet de la nutricult.ro            Povestile trebuie sa aiba intre 100-1000 cuvinte.
Pe langa premiul acordat de catre nutricul.ro vreau sa ofer si eu un program de antrenament pentru inot, ciclism, alergare. Si nu numai, daca sunteti din Brasov sau treceti prin Brasov sunt dispus sa va dau cateva sfaturi in privinta tehnici la inot, ciclism si alergare, facand cateva antrenamente impreuna.!  

 Povestea poate fi postata doar pe unul dintre  urmatoarele blogurile participante in concurs. 

Gabi Solomon

Silviu Martin

Mitza Baractaru

Daniel Sardan

Liviu Precup

Sergiu Buciuc

Marian Chiriac

Bogdan Antohe

Marian Frunzeanu

Alex Diaconu

Experinta pe care vreau sa o impartasesc cu voi este urmatoarea:

In ciuda rezultatelor mai putin bune in comparatie cu alti ani am avut si o experienta destul de placuta la concursul din august 2011 de la Wiesbaden.

Wiesbaden, un orasel, nu foarte mare si foarte aproapiat de Frankfurt, amplasat pe malul raului Rin.

Orasul este anual gazda unui eveniment foarte important, pentru 2700 de sportivi si apoximativ 8000 de spectatori. Wiesbaden  v-a  sustine o etapa a campionatului mondial, cu scopul calificarii concurentilor de elita, la campionatul mondial de half- ironman.Cu aceasta ocazie orasul va reuni atleti si amatori din intreg mapamondul.

          Odata ajunsi in zona de campare am inceput sa ne despachetam lucrurile si apoi sa ne dezmortim dupa lunga calatorie pe care am avut-o. Am avut sansa de a campa langa malul raului Rin. Spre seara am plecat sa luam masa in oras, neavand cand sa ne preparam mancare gatita.

          Ne trezeam dis de dimineata. Am avut placuta surpriza atunci cand am iesit din cort sa observ cativa mici iepuri, care hoinareau prin camping, sfiosi si nedumeriti, au inceput sa o rupa la fuga cand m-au vazut.

Eram impresionat de prezenta lor in camping.

Incepusem sa ma gandesc, si sa compar Romania cu Germania, doua tari care nu am nimic in comun. Am zambit gandindu-ma la o posibila intalnire intre micii iepuri si romanul infometat, cu gandul la berica si gratar.

Desi majoritatea persoanelor se trezise-ra, linistea dainuia in intregul campingul,dovada unei bune educatii. Ma simteam de parca eram intr-o alta lume.

Dupa servirea micului dejun ne-am echipat pentru alergare.Ceva mai tarziu am iesit in oras,ocazie cu care am cunoscut cateva dintre ”frumusetile orasului”.

In fine, gata cu distractia sa trecem la treburi mai serioase, ziua concursului 14 august, trezirea ora 5:00, ne-am pregatit lucrurile si ne indreptam spre zona de start. Cu cat ma apropiam de zona de start, cu atat emotiile cresteau si inima imi batea din ce in ce mai tare.

Incercam sa ma calmez, sa fiu relaxat! Dupa aranjarea lucrurilor in standul de biciclete am plecat spre zona de start. Se dadea startul in “valuri” din 15 in 15 minute.

Urma grupa mea de varsta. Mi-am pus neoprenul si am inceput sa imi fac incalzirea. Ramand doar 2 min pana la start, organizatorul ne avertizeaza sa ne pregatim. Eram toti pe linia de start, andrenalina imi invada tot corpul. Abia asteptam sa plec.

START! Am plecat foarte tare alergand spre apa. In timpul inotului am incercat sa stau in ritumul celorlalti. Iesirea din apa a fost destul de dificila, se facea pe un mal de nisip in rampa. Obosit ma indreptam spre standuri sa ma echipez (prin nisip si balti). Odata ajuns in stand m-am echipat intr-o clipa si am inceput sa alerg spre iesirea din tarc/stand. Dupa ce m-am urcat pe bicicleta am inceput sa ajung foarte multi din urma.

Am plecat in ritmul meu si am terminat tot in ritmul meu! Bucuros m-am dat jos de pe bicicleta si dupa ce m-am echipat pentru alergare in stand am inceput sa alerg. Eram destul de obosit deoarece cursa la bicicleta fusese mai dificila decat ma asteptasem. Asa ca alerg usor, dar nici prea usor sa pierd avansul castigat la bicicleta. Dupa km 10 am inceput sa imi simt picioarele foarte grele si incepusera sa m-i se blocheze, am mentinut dar spre final bateria incepuse sa ma lase. Incepusem sa iau cate un gel pentru reincarcarea provizorie a “magaziei de energie”. Spre final am incercat sa dau tot, insa incepusem sa pierd avans.Piciarele nu ma mai ascultau.

Ajuns aproape de linia de finish, parca toate durerile incepeau sa se indeparteze. Incepusem sa maresc ritmul, eram foarte nerabdator, simteam ca spectatori mai aveau putin si se urcau pe mine de fericire, desi nu cunoasteau.

 Toate aplauzele si incurajarile, iti dau o forta greu de imaginat si de descris in cuvinte. Ajungand in fata liniei de finish o trec usor, savurand momentul pe care-l asteptam de aproape 4 ore si ceva. E un sentiment minunat! Stiind ca ai dat tot ce ai avut mai bun din tine si toate antrenamentele s-au reflectat in rezultat.

Faptul ca am participat la un asemenea eveniment ma facea sa cred ca fac parte din ceva foarte important si asta ma facea sa fiu mandru de mine indiferent de rezultat!

 “Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul.” – Winston Churchill.